Am vrut să surprind atmosfera locului numit Galați. Să pot descrie ceea ce simt și cum văd eu lucrurile. În timp ce mergeam am descoperit un copac diferit. Era exact ceea ce căutam… Am vrut să îi surprind frumusețea chiar dacă dincolo de el arhitectura locului ascunde după ziduri multe drame.

Întâmplări neînțelese
Sunt întrerupt însă de un domn în vârstă situat la etaj care striga la mine să nu mai fac poze. În viață sunt situații care te lasă fără cuvinte și asta a fost una din ele. I-am explicat că făceam poze la copac dar dânsul mi-a amintit că am facut și la bloc. Răspunsul meu a fost că sunt pe domeniul public și am dreptul asta, însă a început să fie mai insistent și am decis să plec. M-am gândit mult la asta, am făcut legătură cu alte incidente de acum câțiva ani și mi-am dat seama că motivul este undeva în trecut. Acum e posibil ca motivul real pentru care mulți se uită pe fereastră e că așteptă pe cineva drag. Pentru a distrage atenția de la propria persoană ajung și se ocupă cu altceva. Unii din ei se mai întâlnesc și ajung să discute despre ceilalți…

Răni nevindecate
Acești oameni au simțit puternic efectul celor două războaie mondiale. Unii din ei erau chiar mici copii atunci. Nu e simplu să pierzi persoane dragi ție, ca să nu mai vorbim de întreaga dramă unde nesiguranța, pericolul de moarte și săracia se simțeau în aer. Cei care s-au întors din război cu certitudine că niciodată nu au mai fost la fel ca înainte. Perioada de după război a fost și este în continuare dificilă, departe de traiul țărilor din vest.

Care este cauza de fapt?
Noi oamenii suntem ființe sociale. Am fost construiți să trăim în comunitate alături de alți oameni pentru că altfel nu am fi supraviețuit. Sigurătatea doare! Să fii singur și să-i vezi pe alții împreună creează un sentiment mai mare de tristețe în inima lor pentru că ies la suprafață niște amintiri. Sunt anumite traume nevindecate în inima lor și ei nu suportă să-i vadă pe alții fericiți. Compensează doar prin fapte care le afectează altora starea de bună dispoziție.
Aceste traume fizice sau emoționale îi fac pe unii să fie închiși, retrași și agresivi. Nu pot face o evaluare a situației, ci au regulile lor fixe, marcate uneori și de sărăcie. De cele mai multe ori sunt prinși în acest rol de victimă și sunt axați pe ceilalți. Sunt la curent cu tot ce miscă și astfel reușesc să fugă de propria persoană. Intră în stări de conflict, caută cearta și se enervează.

Oamenii reacționează însă diferit la traume. Sunt oameni care nu vor ca alți oameni să treacă prin ceea ce au trecut ei și vor ca ceilalți să fie fericiți chiar dacă ei nu sunt și stiu că poate niciodată nu vor fi. Oare caracterul cu care ne naștem este cauza sau liberul arbitru?

Nu stiu de ce oamenii reacționează diferit. Nu pot da un răspuns sigur, însă e păcat că aceste persoane sunt lăsate să se autodistrugă și pe lângă asta să afecteze și viața altor persoane. Un psihoterapeut poate face minuni în foarte multe cazuri.

Situația reală. Despre viziunea mea

Arhitectura sovietică întotdeauna o să ne amintească de trecut. Unii plâng vremurile trecute și sunt de părere că era mult mai bine atunci în timp ce alții apreciază libertatea pe care democrația o oferă.
Pentru a fi o poveste cu un deznodământ fericit, trebuie să-ți iubești poporul cu adevărat iar oamenii să fie empatici între ei. Dacă oamenii de atunci ne iubeau și nu doar pretindeau asta, cu siguranță că soarta noastră era diferită. Nu mai aveam nevoie acum de salvatori. Ca să construiești acum și să schimbi ai nevoie de timp. Probabil vor mai trece câteva generații până când România o să fie țara din visele noastre…

Leave a Response